POVESTEA CA LUME ȘI LUMEA CA POVESTE. Statutul ficțiunii în romantism și postmodernism

Cercetarea al cărei rezultat îl discutăm astăzi își are originile în disertația cu care autoarea a încheiat studiile de masterat la Facultatea de Litere a Universității din București, disertație care se ocupa de conceptul de „lume ficțională”. Explicația pentru această loialitate față de temă nu stă într-un impuls ecologic în raport cu bibliografia teoretică și critică, ci în autentica pasiune cu care Maria Elekeș se apropie de universul ficțiunii și își asumă riscurile unei teme cu o componentă afectivă pronunțată.
[…] Merită subliniate câștigurile unui demers curajos și original, în primul rând întoarcerea la textul literar, lansarea unor noi întrebări, relevarea nu numai a punctelor de contact și a apropierilor de viziune sau formulă narativă între autorii studiați, ci și a jocului centrifug al imaginilor. Comentariile asupra nuvelei eminesciene Sărmanul Dionis și asupra romanului lui Mircea Cărtărescu, Solenoid, rămân exerciții memorabile de adecvare a suportului teoretic la textul literar.