PROLEGOMENE LA FELIX CULPA ELIADE, EVREII ȘI ANTISEMITISMUL
Rezumat
Prezentul articol își propune să cerceteze, pentru prima dată, chestiunea raporturilor lui Mircea Eliade cu evreii și antisemitismul în temeiul tuturor izvoarele primare disponibile, atât manuscrise, cât și tipărite. Principala sursă este, desigur, arhiva sa românească, din care numai o parte este accesibilă în repozitorii publice. Intervalul temporal abordat cuprinde partea de mijloc a perioadei formative a lui Eliade: liceul și universitatea (1921–1928). Perioada indiană și cea post-indiană, până în 1936, în pragul angajării sale politice, constituie subiectul unui viitor articol.
Ansamblul izvoarelor discutate aici arată că Eliade a fost expus de timpuriu atât la cultura evreiască, la contacte cu evreii, cât și la curentele antisemite din epocă. Analiza
lor contextualizată demonstrează că, în ciuda impactului emoțional al primei sale întâlniri cu antisemitismul, din iarna anilor 1922–1923, foarte tânărul Eliade a ales să
se lase călăuzit de propriile-i instanțe critice, iar atunci când nu putea ajunge la o concluzie proprie, să suspende temporar judecata.