MAGIE ȘI IDEALISM ÎN ROMANUL LUMINA CE SE STINGE...

Romanul Lumina ce se stinge..., fără a avea o valoare literară deosebită, păstrează totuși o valoare documentară și ideatică, întrucât atestă preocupările tânărului Eliade din acei ani, înclinația sa către dimensiunea magică a experienței religioase. În cuprinsul articolului voi analiza semnificațiile acestui nucleu al gândirii „primului” Eliade, cel din care s-au desprins cercetările sale ulterioare dedicate alchimiei, cosmologiei, hermetismului, demonologiei ș.a.m.d., dar și viziunea sa organică asupra vieții/realității, exprimată mai ales în scrierile sale fantastice. Având unele elemente comune cu nuvelele scrise în anii maturității, romanul publicat în 1934 este important și datorită faptului că ilustrează interesul său pentru o anumită filosofie, oscilând între pragmatism, idealism magic și autenticism existențialist.