DE LA ITINERARIU SPIRITUAL LA ISABEL ȘI APELE DIAVOLULUI. PRELUNGIRILE ROMANEȘTI ALE UNUI MANIFEST
Rezumat
Studiul își propune să investigheze receptarea, semnificațiile contextuale și structurile de adâncime ale primului roman publicat de Mircea Eliade – și, totodată, prima sa scriere din „ciclul indian” – Isabel și apele diavolului (1930). Pornind de la faptul că scrierea în cauză, cu toate inegalitățile inerente debutului, nu s-a bucurat încă de atenția analitică meritată și de la valoarea ei de simptom intelectual, sunt urmărite elemente-cheie ale textului, relevante nu doar în privința psihologiei autorului, ci și a generației acestuia (cultul aventurii, psihologia adolescenței, antiraționalismul, vitalismul demonic, sfidarea normelor și convențiilor morale în vigoare etc.). Nu în ultimul rând, romanul este citit în relație cu alte scrieri eliadiene și cu imaginarul profund al autorului, cu mitologia personală, temele și motivele sale obsedante, criza conștiinței
europene a protagonistului având un corespondent în criza realismului, cu deschideri spre oniric și fantastic.
